Cunoașterea conectorilor: Performanța de bază a conectorilor poate fi împărțită în trei categorii principale: performanță mecanică, performanță electrică și performanță de mediu.
1. Performanță mecanică
În ceea ce privește funcția de conectare, forța de introducere și extracție este o caracteristică importantă de performanță mecanică. Forța de inserție și forța de extracție sunt împărțite în forță de inserție și forță de extracție (numită și forță de separare), iar cerințele pentru cele două sunt diferite. Standardele relevante specifică forța maximă de inserție și forța minimă de separare, indicând că, din perspectiva utilizării, forța de inserție ar trebui să fie scăzută (de aici existența structurilor de forță de inserție scăzută (LIF) și forță de inserție zero (ZIF)), în timp ce o forță de separare prea mică va afecta fiabilitatea contactului. Forța de inserare și extracție și durata de viață mecanică a unui conector sunt legate de structura contactului (magnitudinea forței normale), de calitatea placajului la punctele de contact (coeficientul de frecare de alunecare) și de precizia dimensională a aranjamentului de contact (aliniere).
2. Performanță electrică
Principalele caracteristici de performanță electrică ale conectorilor includ rezistența de contact, rezistența de izolație și rezistența dielectrică.
o. Rezistența de contact: conectorii electrici de-înaltă calitate ar trebui să aibă o rezistență de contact scăzută și stabilă. Rezistența de contact a conectorilor variază de la câțiva miliohmi la zeci de miliohmi.
b. Rezistența de izolație măsoară performanța de izolație între contactele conectorului și între contacte și carcasă, variind de la sute de megaohmi la mii de megaohmi.
c. Rigiditatea dielectrică, cunoscută și sub denumirea de tensiune de rezistență sau tensiune de rezistență dielectrică, caracterizează capacitatea conectorului de a rezista la tensiunea nominală de testare între contacte sau între contacte și carcasă.
d. Alte caracteristici de performanță electrică.
Atenuarea scurgerilor de interferență electromagnetică evaluează eficiența de ecranare a interferențelor electromagnetice a conectorului, de obicei testată în intervalul de frecvență de la 100MHz la 10GHz.
Pentru conectorii coaxiali RF, există și indicatori electrici, cum ar fi impedanța caracteristică, pierderea de inserție, coeficientul de reflexie și raportul de undă staționară de tensiune (VSWR). Datorită dezvoltării tehnologiei digitale, a apărut un nou tip de conector, conectorul de semnal-de mare viteză, pentru conectarea și transmiterea de semnale digitale de impuls-de mare viteză. În mod corespunzător, în ceea ce privește performanța electrică, pe lângă impedanța caracteristică, au apărut noi indicatori electrici, cum ar fi diafonia, întârzierea transmisiei și înclinarea.
3. Performanța de mediu
Caracteristicile comune de performanță de mediu includ rezistența la temperatură, rezistența la umiditate, rezistența la pulverizare de sare, rezistența la vibrații și la șocuri.
o. Rezistență la temperatură: în prezent, cea mai ridicată temperatură de funcționare a conectorilor este de 200 de grade (cu excepția câtorva conectori speciali de temperatură ridicată), iar cea mai scăzută este de -65 de grade . Deoarece curentul generează căldură la punctele de contact în timpul funcționării conectorului, provocând o creștere a temperaturii, temperatura de funcționare este în general considerată a fi suma temperaturii ambiante și a creșterii temperaturii de contact. Unele specificații definesc în mod explicit creșterea maximă admisă a temperaturii conectorului la curentul nominal de funcționare.
b. Rezistența la umiditate: Intrarea de umiditate poate afecta performanța de izolație a conectorului și poate coroda piesele metalice. Condițiile de testare a umidității constante și a căldurii sunt de 90% ~ 95% umiditate relativă (până la 98% conform specificațiilor produsului), temperatura +40±20 grade și timpul de testare conform specificațiilor produsului, cu un minim de 96 de ore. Testele alternative de umiditate și căldură sunt și mai stricte.
c. Rezistența la pulverizare de sare: Când conectorii funcționează în medii care conțin umiditate și sare, coroziunea electrochimică poate apărea pe straturile de tratare a suprafeței ale componentelor lor structurale metalice și ale contactelor, afectând performanța fizică și electrică a conectorului. Pentru a evalua capacitatea conectorilor electrici de a rezista la astfel de medii, este specificat un test de pulverizare cu sare. Aceasta implică suspendarea conectorului într-o cameră de testare cu temperatură-controlată și pulverizarea acestuia cu aer comprimat folosind o soluție de clorură de sodiu cu o concentrație specificată pentru a crea o atmosferă de pulverizare de sare. Timpul de expunere este specificat în specificația produsului și trebuie să fie de cel puțin 48 de ore.
d. Rezistența la vibrații și la șocuri: rezistența la vibrații și la șocuri sunt caracteristici esențiale de performanță ale conectorilor electrici, deosebit de importante în aplicații specializate, cum ar fi transportul aerospațial, feroviar și rutier. Sunt indicatori importanți ai robusteții structurii mecanice a conectorului și a fiabilității contactelor sale electrice. Metodele de testare specifice definesc clar aceste caracteristici. Testele de șoc ar trebui să specifice accelerația de vârf, durata și forma de undă a impulsului de șoc, precum și durata întreruperii continuității electrice.
e. Alte performanțe de mediu: în funcție de cerințele aplicației, alte caracteristici de performanță de mediu ale conectorilor electrici includ etanșarea (scurgeri de aer, presiunea lichidului), imersarea în lichid (rezistența la degradarea de către anumite lichide) și rezistența la presiune joasă-.